Geografia Japoniei

Geografia Japoniei:

Caracteristici

Suprafaþa: 377.708 km2
Aºezare geograficã: 26 58'- 45 31’ N, 128 6’-145 49 E
Populaþia: 123.921.000 locuitori
Densitatea populaþiei: 323 loc/km2
Capitala ºi cel mai mare oraº: Tokyo, 11.718.720 loc.
Limba oficialã: japonezã
Produse importate: þiþei, minereuri neferoase, minereuri de fier, produse alimentare, piese de maºini, cherestea, fibre textile
Produse exportate: fier ºi oþel, componente de maºini electrice, autovehicule, nave,
produse chimice, produse textile

Relieful

Japonia constã din peste 3000 de insule mici ºi patru insule principale. Hokkaido, cea mai nodicã (78.508 km2 ), are un lanþ muntos central înconjurat de depresiuni fertile de coastã. Honshu (230.448 km2 ) este de întocmai muntoasã ºi conþine cel mai înalt vârf al Japoniei, Fujiyama (3770m). Shikaku (18.757 km2) ºi Kyushu (42.079 km2) au de asemenea munþi ºi câmpii. Cele patru insule au mulþi vulcani activi, izvoare termale ºi cutremure frecvente.Deoarece insulele sunt formate din munþi în proporþie de 85%, depresiunile sunt puþine, ele gãsindu-se numai aproape de coastã, ca de pildă Kanto, cea mai mare dintre câmpii, ºi vãile râurilor.

Pãmântul cu mulþi vulcani

Aproximativ 3/4 din suprafaþa Japoniei este presãratã cu munþi. Regiunea Chubu din centrul ins. Honshu este numitã "Acoperiºul Japoniei"
ºi mai sunt mulþi munþi mai înalþi de 3.000 m.
Cel mai înalt munte al Japoniei este Muntele Fuji (3.776 m.) pe marginea Prefecturilor Yamanashi ºi Shizuoka. Al doilea vârf înalt al Japoniei este Kitadake în prefectura Yamanashi, la 3.192 m., ºi al treilea vârf este Hotakadake la 3.190 m, la marginea dintre prefecturile Nagano ºi Gifu.
Deºi este situatã departe de Cercul de Foc al Pacificului, Japonia are mai multe zone vulcanice - de obicei considerate ºapte - din nord pânã în sud. Din numãrul global de vulcani, aproximativ optzeci sunt activi, incluzând Mt. Mihara pe insula Izu Oshima, Mt. Asama la marginea prefecturilor Nagani ºi Gunma, ºi Mt. Aso în Prefectura Kumamoto. Japonia are aproximativ 1/10 vulcani activi din cei 840 vulcani activi ai lumii, chiar dacã are numai 1/400 din suprafaþa pãmântului. Mt. Fuji, inactiv din ultima erupþie din 1707, nu dã nici un semn cã n-ar mai putea erupe încã odatã în zilele noastre.
Chiar dacã vulcanii pot cauza mari pagube în momentul erupþiilor mari, ei contribuie, fiind o sursã de turism. Zone turistice, ca de exemplu Nikko, Hakone, Pen. Izu, sunt faimoase pentru verile lor calde ºi scenariul atractiv al munþilor vulcanici.
Toþi aceºti vulcani spun, de fapt, cã scoarþa Pãmântului de sub Japonia este instabilã ºi plinã de energie. Astfel, Japonia este una din acele þãri care au mult de suferit de pe urma cutremurelor. În fiecare an au loc aprox. 1.000 de cutremure îndeajuns de puternice pentru a fi simþite. În Ianuarie 1995, Marele Cutremur Hanshin-Awaji a ucis 6.000 de oameni, 40.000 fiind rãniþi iar 200.000 rãmaºi fãrã case.

O Þarã insularã a Pacificului

Japonia este o þarã insularã care formeazã un arc în Oc. Pacific la est de Asia. Teritoriul ei conþine patru insule mari numite Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, împreunã cu numeroase insule mai mici. Oc. Pacific se întinde în est iar Marea Japoniei împreunã cu Marea Chinei de Est separã Japonia de continentul asiatic.
În termeni de latitudine, Japonia coincide aprox. cu Marea Mediteranã ºi cu oraºul Los Angeles din America de Nord. Paris ºi Londra au latitudini puþin spre nord de Hokkaido.
Teritoriul total al Japoniei este cam de 378.000 km2. Are aproape acelaºi teritoriu ca Germania, Finlanda, Vietnam sau Malaysia. Are doar 1/25 din mãrimea S.U.A. ºi este mai micã decât statul California.
Linia de coastã a Japoniei este puþin variatã. În unele locuri, cum ar fi Kujukurihama în Prefectura Chiba, sunt plaje lungi(60 km) ºi calde. Coasta Prefecturii Nagasaki este un exemplu de zonã caracterizatã prin peninsule, golfuri ºi insule extrem de depãrtate de þãrm (cum ar fi Arh. Goto ºi insulele Tsushima ºi Iki, care fac parte din prefecturã. Acolo sunt ºi zone iregulate de coastã cu multe golfuri ºi dealuri abrupte cauzate de submersia plãcii de coastã realizând schimbãri în scoarþa Pãmântului.
Un curent oceanic cald este Kuroshio (sau Curentul Japonez) care pluteºte dinspre nord-vest spre sudul Arh. Japonez, ºi o ramurã a lui, Curentul Tsushima, pluteºte pe coasta de vest a þãrii, pe Marea Japoniei. Dinspre nord, un curent rece numit Oyashio (sau Curentul Ohotsk) care pluteºte spre sud de coasta de est a Japoniei, ºi o ramurã a lui, numit Curentul Liman, intrã în Marea Japoniei dinspre nord. Aceste curente, cald ºi rece, produc produc resurse abundente de peºte în mãrile din apropierea Japoniei.

Clima

Japonia are climat musonic. Vânturile suflã dinspre est în timpul verii ºi dinspre vest în timpul iernii. Marea Japoniei, care separã insulele de Asia, are un efect moderator asupra climei. Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de caldã ca în China ºi Coreea. Ploile cad în de frunte în lunile de varã în est, dar nord-vestul primeºte ploaie de iarnã adusã de vânturi de peste Marea Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 grade C în ianuarie ºi 19 grade C în iunie, cantitatea de precipitaþii fiind de 120 cm. Numerele corepunzãtoare pentru Tokyo sunt 3 grade C, 25 grade C ºi 150 cm de precipitaþii. La Nagasaki, pe Kyushu, acestea devin 5 grade C, 26 grade C ºi circa 190 cm, inclusiv peste 30 cm în iunie.

Toamna (Septembrie, Octombrie, Noiembrie)

De la sfârºitul verii spre Septembrie, Japonia este adeseori lovitã de taifun.Taifunul se naºte din mari mase de aer tropical cu apăsare joasã în Nordul Pacificului între latitudinile de aproximativ 5-20 de grade, ºi este aproape acelaºi fenomen ca uraganul ºi ciclonul din alte pãrþi ale lumii.Când un taifun pornește sã ia formã, se miºcã spre nord. În fiecare an, în timpul acestei perioade, împrejurul a 30 de feluri de taifunuri, care de obicei 4 ating Japonia, câteodatã cauzând mari distrugeri.
Dupã mijlocul lunii Octombrie, Japonia se bucurã în general de vreme bunã, nu este nici rece ºi nici caldã.Þara se bucurã de asemenea de vreme bunã la începutul lunii Noiembrie. Mulþi dintre pomi iau culoarea strãlucitoare a toamnei, fãcând în acest timp al anului, împreunã ºi cu înflorirea copacilor din primãvarã, un sezon cu adevãrat frumos.

Iarna (Decembrie, Ianuarie, Februarie)

Dupã sfârºitul lui Noiembrie, vânturile reci sezoniere încep sã sufle dinspre continent. Aceste vânturi nord-vestice încep sã ridice umezeala de pe Marea Japoniei ºi sã lase mult din umezeala în formã de ploaie si zãpadã în vestul Japoniei fiind împiedicate sã avanseze în est din cauza reliefului muntos din fracțiune centralã a þãrii. Regiunea Hokuriku (prefecturile Fukui,Ishikawa, Toyama ºi Niigata) din faþa Mãrii Japoniei, fiind separatã de celelalte regiuni ale Japoniei de munþii înalþi, este cunoscutã pentru imensa ei zãpadã.

În opoziþie, zona Pacificului se bucurã în general de ceruri senine în timpul iernii. În Tokyo, în ciuda norilor senini, temperatura din iarna ajunge în jur de 5 grade, o diferenþã de aprox. 25 de grade faþã de temperatura din varã de 30 de grade.

Insulele din Prefectura Okinawa din depãrtatul S-V au un climat subtropical cu temperturi mai puþin diverse dintre anotimpuri. Temperaturile din iarnã sunt mult mai moderate decât din alte parþi ale þãrii.

Primãvarã (Martie, Aprilie, Mai)

Când iarna îºi ajunge sfârºitul, vânturile reci care bat dinspre continent devin mai slabe. În acest timp, masele de aer cu presiune joasã originare din China se opresc doar în Marea Japoniei; acest lucru dã tărie începerii vânturilor din Sud care traverseazã aceastã zonã cu presiune joasã dinspre Oceanul Pacific. Debutantul dintre aceste vânturi se numeºte ,, haru ichiban ". În timp ce anunþã venirea caldei primãveri, câteodatã cauzeazã avalanºe ºi, trecând munþii de pe coasta Mãrii Japoniei, este de altfel responsabil pentru vremea excepþional de caldã ºi uscatã care, câteodatã poate deveni sursa unor mari incendii.
În primãvara timpurie înfloresc prunii, urmaþi de piersici. În timpul ultimelor zece zile din Martie înfloresc cireºii, deci iubit de japonezi, inițiază înfloritul.

Vara (Iunie, Iulie, August)

Înainte de sosirea vremii vãratice, Japonia are un sezon trist, plin de ploaie cunoscut sub numele de "baiu" . Din Mai pânã în Iulie se gãseºte aer rece cu presiune mare de pe Marea Ohotsk spre nordul Japoniei, în timp ce peste Oceanul Pacific se aflã un aer cald, umed cu presiune mare. În lungul liniei unde aceste douã curente, cald ºi rece, se întâlnesc, se formeazã, știut sub numele de "baiu zensen" sau "anotimpul ploios", un aer cãlduþ cu presiune joasã. Acest "baiu zensen" care se extinde din sudul Chinei spre Arh. Japonez, ºi cauzeazã o perioadã prelungitã de ploaie torenþialã.
Dupã mijlocul lui Iulie, masele de aer dinspre Oceanul Pacific devin predominante ºi sezonul ploios se încheie, "baiu zensen" fiind împins spre nord. Vânturile sezoniere dinspre Oc. Pacific aduc cãldurã, aer umed în Japonia, ºi þara are vreme de varã mai multe zile cât temperatura este mai mare de 30 de grade.

Temperaturi ºi precipitaþii

Un avantaj major al Japoniei este diferenþa dintre cele patru anotimpuri. Din Nord spre Sud, Japonia acoperã o latitudine de aproximativ 25 de grade ºi e influenþatã iarna, de vânturile sezoniere care bat dinspre Siberia, ºi vara de vânturile care bat dinspre Oc. Pacific.În ciuda suprafeþei mici, Japonia este caracterizatã de patru anotimpuri diferite între ele.
Hokkaido, cu o vreme cu caracter subarctic, are o temperaturã mai mare mai devreme, cu 8 grade, ºi o cantitate de precipitaþii 1.150 milimetri. Bucată Japoniei de la Oc. Pacific, de la regiunea Tohoku din nordul ins. Honshu spre Kyushu, aparþine zonei temperate, cu veri calde, influenþate de vânturile de la Oc. Pacific. Partea de la Marea Japoniei are un climat mult mai ploios ºi cu ninsoare, produse când vânturile reci ºi umede, care bat dinspre continent sunt oprite de Alpii Centrali ºi alþi munþi care sunt ca o coloanã vertebralã pentru Japonia. Insulele din sud-vestul Prefecturii Okinawa aparþin climatului subtropical, conținând o temperaturã medie de 22 grade ºi 2.000 mm de precipitaþii.

Hidrografia

Munþii Japoniei sunt binecuvântaþi cu multe râuri. Majoritatea râurilor Japoniei sunt repezi, apele lor ajungând oceanul nu dupã mult timp dupã ce au pãrãsit vãile ºi bazinele munþilor. Un exemplu de râu abrupt este Kurobe, care se varsã în Marea Japoniei, dupã ce pluteºte numai 83 de kilometri de la sursa sa, în Alpii Japoniei, la o altitudine de 2.900 m
Râul cel mai lung al Japoniei este Shinano, care pluteºte 367 km de la munþii din regiunea Chubu prin Prefectura Niigata spre Marea Japoniei.
Al doilea în extindere este Tone, care pluteºte prin Câmpia Kanto spre Oc. Pacific, ºi al treilea în mărime este Ishikari, în Hokkaido, la 268 km.
Multitudinea de râuri care izvorãsc din munþi înseamnã mult pentru topografia Japoniei, fiindcă creeazã mici ºi mari vãi ºi bazine pentru pescuit, înainte de vãrsare formând delte. Multe dintre câmpiile þãrii sunt mici. Cea mai mare fiind Câmpia Kanto, care include pãrþi din prefecturile Tochigi, Ibaraki, Gunma, Saitama, Chiba, Tokyo ºi Kanagawa. Alte regiuni largi ºi joase sunt Câmpia Echigo (Prefectura Niigata), Câmpia Ishikari (Hokkaido) ºi Câmpia Nobi (Prefecturile Aichi ºi Gifu).

Economia

Silvicultura

67% din Japonia este împãduritã, în de seamă în regiunile deluroase, ºi copacii asigurã materia primã pentru construcþii, industriile celulozei ºi hârtiei ºi combustibili. Prin reîmpãdurire versanþii nu rãmân goi. Pãdurile sunt mixte, de conifere ºi foioase, iar sugi(cedrul japonez), hinoki(chiparosul japonez) ºi akaneatru(pinul roºu) sunt deosebit de utili. Lemnul important este vital pentru nevoile industriale ale Japoniei. Japonia este al doilea mare producãtor de hârtie din lume, ºi un important producãtor de celulozã din lemn ºi de cherestea din conifere.

Agricultura

12% din suprafaþã este destinatã agriculturii, iar 2% pãºunatului. Cea mai mare parte a þãrii este prea muntoasã pentru agriculurã, deºi o parte din versanþi sunt terasaþi. Orezul este principala plantã cultivatã (peste 13 mil. tone pe an), în excepțional în sud unde uneori este posibilã dubla cultivare. Se cultivã ºi alte cereale, alãturi de trestie de zahãr, fructe, cartofi dulci ºi soia. Sunt importante pãsãrile domestice, porcii ºi vitele. Fermele sunt mici dar mecanizarea este rãspânditã.

Pescuitul

Japonia este întâia þarã din lume în ceea ce priveºte pescuitul, cu pânã la 10 milioane de tone de peºte capturaþi anual. Peºtii sunt importanþi în alimentaþia japonezilor ºi, pe lângã pescuitul în ocean existã multe pescãrii în ape mici de coastã. Crevetele sunt cele mai importante în apele mici, iar stridiile cu perle sunt o sursã de venit valoroasã. Macroul ºi tonul sunt importanþi în apele mai adânci, iar balenele mai sunt capturate de japonezi în ciuda opoziþiei internaþionale.

Transportul

Din cei 44.297 km de cale feratã, 11.649 km au fost electrificaþi, inclusiv Tokaido, legãtura de mare vitezã între Osaka ºi Tokyo. Oraºele mari sunt legate prin trenuri expres moderne. Transportul naval este vital. Chiba, Tokyo, Yokohama ,Osaka, Kobe ºi Nagoya sunt porturi importante pe Honshu, iar Hakodate pe Hokkaido ºi Kitakyushu pe Kyushu.

Industria

Japonia este o naþiune industrialã importantã. Este prima din lume în producerea oþelului ºi în construcþia navelor. O oþelãrie mare este la Kitakyushu, iar navele se construiesc la Osaka. Japonia produce automobile ºi televizoare decât orice altã þarã. Textile de toate tipurile ºi articole de înaltã automatizare precum calculatoarele sunt industrii importante. Cea mai mare creștere industrialã este legatã de porturi, care importã combustibili ºi materii prime ºi exportã bunuri fabricate.

Oraºele

Yokohama, în câmpia Kanto, este al doilea oraº ca mãrime, cu 3.197.000 locuitori. Osaka (2.633.000 loc.) este un port ºi un centru industrial important. Kobe (1.464.000 loc.) centru industrial ºi Kyoto (1.472.000 loc.), fosta capitalã, sunt în apropiere.
Oraºele mari sunt înºirate de-a lungul litoralului. În megalopolisul care trece prin sudul insulei Honshu, Tokyo-Nagoya-Osaka-Kyoto-Kobe-Hiroshima-Kitakyushu, trãieºte 84% din populaþia Japoniei, care dã 80% din producþia industrialã a þãrii.

Resurse de subsol

Resursele de subsol sunt în cantitãþi foarte mici ; conține însã de mult sulf ºi calcar. Industria este complexã ºi se bazeazã în cea mai mare mãsurã pe importul de materii prime. Înainte de rãzboi, ea s-a dezvoltat printr-o planificare riguroasã, import de tehnologii occidentale ºi mânã de lucru ieftinã. Dupã rãzboi, dezvoltarea a stat în umbra S.U.A., s-a investit în construcþii civile, nu militare, ºi s-a pus baza pe libera iniþiativã, dar într-o conlucrare bunã cu statul. S-a folosit, totodatã, întreaga forþã de muncã (ºomajul ajunge la cel mult 2%) în continuu calificatã. Costul mare al energiei a obligat cãutarea permanentã a tehnologiilor de vârf, fãrã a se neglija însã securitatea socialã ºi învãþãmântul. Puterea este produsã de tehnocentrale nucleare, geotermale(vapori din arealele vulcanice) ºi hidrocentrale (15%). Japonia dominã pe plan mondial în multe ramuri : automobile, nave, motociclete, maºini de cusut, instrumente muzicale, ciment. Ocupã locul II sau III la alte produse : oþel, hârtie, instrumente optice, fibre sintetice, electronice. Jumãtate din producþia navalã a lumii este datã de Japonia, mãrcile sale de automobile sunt arhicunoscute (Toyota, Nissan, Honda).

Japonia

Un vizitator grãbit, care nu trãieºte permanent în mijlocul realitãþilor Japoniei, dar pe care ar dori sã le cunoascã ºi sã le înþeleagã, se mulþumeºte cu puþinele constatãri personale. Aºa de pildã dacã vrei sã cauþi o aunimtã adresã într-un oraº japonez, cu atât de mult în capitalã, trebuie sã întrebi un localnic. Imaginaþi-vã cã într-un oraº ca Tokyo, cu o suprafaþã de peste 2100 km2 ºi peste 12 mil. loc., eºti nevoit, ca strãin, sã te descurci fãrã a vedea vreo denumire a strãzilor sau un numãr de casã. Marile hoteluri sunt desenate ºi marcate pe hartã, iar hãrþile pe care le gãseºti gratis în metrou sunt scrise, în majoritatea cazurilor, cu ideograme nipone, dublate de denumiri în englezã.
Amabilitatea deosebitã a japonezilor te salveazã din absolut orice situaþie. ªtiþi care este viteza medie de trafic în Tokyo ? Circa 19 km/orã ! ªi asta din condiþiile în care majoritatea locuitorilor ºi vizitatorilor utilizeazã metroul ºi trenul subteran ! La restaurant însã, este indicat sã te afli cu colegi japonezi, care sã-þi explice cam ce cred ei cã e cumplit de bun ºi pentru tine din lunga listã oferitã. Buna "sushi" sau, însoþit de fructe de mare, la care se adaugã de obicei "sake" cald ºi bere, te fac sã vezi faþa umanã a acestei civilizaþii a muncii.
Strãinii sunt puºi adesea în faþa multor obiceiuri, tradiþionale în Japonia, pe care cunoscându-le, sfârºesc prin a le îndrãgi.Ceremonia preparãrii ceaiului ca ºi ikebana (arta aranjamentelor florale), se învaþã în ºcoli speciale, chiar de cãtre strãinii, subvenþionaþi de japonezi, pentru a rãspândi în þãrile lor de origine aceste minunate tradiþii. La Tokyo acestea sunt motive de atracþii turistice costisitoare. De fapt, la nivelul economiei japoneze, a veniturilor pe locuitor de peste 40.000 de dolari (locul I în lume), preþurile, în aparte cele practicate în turism, sunt deosebit de ridicate. Astea descurajeazã un segment important al populaþiei globului, din moment ce anual Japonia este vizitatã de circa 3,5 milioane de strãini ce aduc 4,5 miliarde de dolari, în timp ce Franþa primeºte peste 60 de milioane de turiºti strãini ºi circa 28 de miliarde de dolari.
Vechiul ºi noul japonez
Împãraþii care se succed la tronul þãrii au privilegiul de a da epocii istorice în care domnesc o denumire simbol, ºi mai mult o datã cu ei începe o nouã numãrare a anilor. Cele mai vestite sunt epoca Meiji sau epoca luminatã, între anii 1868-1926, ºi epoca actualã Showa (a împãratului Hiro-hito).
În inima metropolei moderne se conserva o înșiruire de monumente istorice, cu o arhitecturã deosebitã de cea actualã, majoritatea amintind de perioadele glorioase ale Japoniei. Turiºtii, oricât de grãbiþi ar fi, încearcã sã vadã, în funcþie de timp nu numai strãzile renumite din cartierul comercial Ginza sau magazinele cu articole electronice sau de telecomunicaþii de ultima generaþie din Asakusa, ci ºi câte ceva din ce Tokyo a fost cândva.
Palatul Edo, creat în timpul sogunului Jeyasu Tokugawa (1603-1616) pe locul unui sat de pescari, a fost reºedinþa sogunurilor pânã la abolirea sogunatului. Reºedinþa împãratului se mutã la Nara (710-794) la Kyoto (794-1869), iar o datã cu începutul epocii Meiji, la Edo care devine Tokyo. Înflorirea "Capitalei rãsãritene", o datã cu cea a epocilor pe care le parcurge, se transformã treptat într-o mare metropolã.
Între Gara Centralã Tokyo ºi Uchibaridari Avenue se întinde Palatul Imperial, înconjurat de o extraordinarã grãdinã, cunoscutã ca East Garden. În timp ce Palatul poate fi vizitat doar de douã ori pe an, pe 2 ianuarie ºi pe 23 decembrie (ziua de naºtere a împãratului), grãdina, cu aranjamentele ei specifice, este deschisã zilnic. Nijubashi-mae este una dintre staþiile de metrou apropiate, prin care se scurg fluviile de turiºti ce vin sã o viziteze.
Protecþie antiseismicã
Templul Meiji Jingu, construit în 1920, în memoria împãratului ce a dat numele celei mai înfloritoare epoci, Meiji, a realizat simbol, loc al pelerinajelor naþionale, al rugãciunilor pentru pace ºi prosperitate. Ars în al doilea rãzboi mondial, a fost reconstruit în 1958, prin eforturile unite ale tuturor japonezilor, admiratori deopotrivã ai împãratului Meiji ºi ai împãrãtesei Shoken. În fiecare an, pe data de 3 noiembrie are loc aici festivalul dedicat zilei de naºtere a împãratului.
Templul principal, în stil "Nagarezukuri", se ridicã deasupra pãdurii Yoyogy, în care sunt presãrate temple secundare, cu arhitectura îmbinatã armonios (Trezoreria, Coridorul rugãciunilor, ce poate cuprinde peste 1000 de credincioºi), ºi pãstreazã, alãturi de grãdina cu iriºi, vechea atmosferã din jurul împãratului.
Profilul actual al oraºului este suficient de neobiºnuit pentru o mare metropolã. Japonia este zguduitã zilnic de ºocuri seismice, dar cele cu intensitate micã au o frecvenþã ridicatã - cea mai mare întâlnitã pe glob. Periodic însã, Capitala este zguduitã ºi de seisme puternice. Cum acesta oferã adãpost unui furnicar impresionant de oameni ºi utilizezã reþele de infrastructuri sofisticate, ea a fost nevoitã sã se adapteze acestor condiþii. Pe mãsurã creºterii oraºului, casele mici, din elemente uºoare (diferite produse din lemn ºi plastic), cãzute sau avariate de cutremure (dintre care cel mai mare a fost în 1923), dar ºi la bombardamentele din 1942-1945, au fost înlocuite de îndrãzneþii zgârie-nori.
Aceºtia au dat naºtere, în principal, cartierului Shinjuku, care a început sã "creascã" din 1968. Primul a apãrut Ksumigaseki Building, cu 36 de etaje, ca o dovadã concludentã a inteligenþei ºi spiritului tenace al japonezilor, care au reuºit sã gãseascã soluþii de locuire într-un spaþiu atât de mic ºi atât de nestatornic. Arhitectura actualã este o îmbinare a acestor case, mici ºi vechi, ce poartã peceta trecutului local, dintre care rãsar zgârie-norii cu aspect atât de american.

Aici nu se posteaza!!!